Arhitectul iubit si indragostit de Bucuresti

Personaj urban, arhitect, iubit și îndrăgostit de București. S-a năcut în Alexandria, iar acum trăiește în București, unde predă la aceeași universitate la care a absolvit. Profesor atipic de arhitectură, este șef de lucrări, are propriul său studio de arhitectură și design interior, și în prezent lucrează la lansarea unui proiect virtual.

Alex Călin e simplul din complex. Un om activ, plin de idei și proiecte, dar care transmite un lucru esențial: vitalitate. Pe Alex ți-l dorești la amenajarea casei tale, ca mai apoi să ”te trezești” la o terasă cu el, povestind până la orele dimineții. Intră în categoria oamenilor ce au ceva de spus. Pentru că avem nevoie de inspirație de la cei care lucrează cu și pentru oameni. Cu drag și pasiune.

A dreamer: Alex Călin

Cine e omul Alexandru Călin?

Un tip vesel și comunicativ, asta e clar. Entuziast și pasionat de ceea ce fac și de lucrurile care îmi plac. Atașat de prietenii mei apropiați, de cărți, de muzică și de film, de călătorii (atunci când am timp), de concerte și de festivaluri. Și, în general, de viața agitată a orașului. Mă găsiți la facultate cu studenții mei, de care sunt foarte atașat, în studioul meu de arhitectură cu prietenii și colaboratorii mei, pe terasă la Control sau la concerte. Și, mai rar ce e drept, în ultima vreme pe stadion, în tribună, la fotbal. Cred ca sunt un personaj urban.

Care au fost principalele tale visuri? Care dintre ele s-au împlinit? Arhitectura s-a numărat printe ele?

Când ești copil visezi, mult. Am avut visuri și am în continuare. Sunt un tip perseverent și pasionat, și am reusit sa îmi indeplinesc multe dintre

ele. Am călătorit, am văzut lumea, mi-am văzut muzicienii favoriți, am un loc al meu în inima Bucureștiului. Arhitectura a venit treptat, nu știu dacă mă gândeam la asta cand eram mic, dar acum îmi ocupă aproape tot timpul și, da, am visuri legate de asta.

Cum i-ai descrie arhitectura unui copil în vârstă de 10 ani?

Nu aș lua-o foarte serios. E o joacă, cu cuburi, cu culori, cu desene, cu oameni și visuri. Copiii cred că se pricep foarte bine la asta. Mă uit uneori la desene

le lor și sunt fascinat. Unui adolescent i-aș vorbi mai degrabă cu precauție. De fapt, e o profesie grea, cu multe sacrificii, cu multe nopți nedormite și nu întotdeauna cu satisfacții.

Formare & Carieră

Care a fost începutul carierei tale? Până în momentul acesta, cum a fost parcursul acestui drum?

Am început să lucrez din ultimul an de facultate. Trei prieteni buni pe atunci, ne petreceam aproape tot timpul împreună, aveam idei și curaj, și multe planuri. Am făcut o firmă, erau ani în care puteai găsi comenzi. Am muncit mult în vremea aia. E și acum în sufletul meu mansarda din Panduri, unde stăteam nopți întregi și discutam, lucram, ascultam muzică. Apoi ne-am dezvoltat, am mers cu valul, viața ne-a separat drumurile și din 2013 am plecat din nou la drum, pe cont propriu. Un parcurs sinuos, cu multe amintiri frumoase și multe realizări, până la urmă.

De unde te inspiri? Există oameni sau locuri care sunt surse de inspirație pentru tine?

Din foarte multe zone. Cred că e de datoria unui arhitect să fie deschis, atent, cultivat. Citesc, mult mai puțin decât mi-aș dori, călătoresc, am cunoscut și cunosc oameni care sunt o sursă de inspirație pentru mine. Sunt recunoscător profesorilor mei din școală și studenților mei, în egală măsură. Învăț tot timpul. Am de ceva vreme o fascinație pentru Balcani și Orient, și fiecare călătorie în zona asta înseamnă un motiv de bucurie și o revelație. Mă bucur să cunosc oameni noi și mă bucură lucrurile simple.

5 lucruri care îți plac la viața ta, din punct de vedere profesional, ca arhitect.

Sunt propriul meu șef și am programul meu, creez spații pentru oameni, văd cum desenele mele prind viață pe șantier. Și uneori se intâmplă să aud oameni vorbind despre lucrările mele, și asta îmi dă un sentiment de bucurie. Și îmi place când reușesc să transmit câte ceva din toate astea studenților mei.

Povestește-mi despre birourile Softescu. De unde a pornit ideea, cum a decurs proiectul și cum a fost primită ideea unui astfel de birou?

Softescu e un proiect la care țin foarte mult. Echipa de acolo e una specială și extrem de entuziastă. Și împreună facem o treabă foarte bună. Am vrut să facem un atelier de meșteșugărit software, să dam senzația asta, să fie amuzant și viu, în același timp. Ne înțelegem foarte bine și cred că vibrăm la aceleași lucruri. Cred că ei se simt foarte bine în spațiul acela, între timp l-am extins și o să mai urmeze. Ideea e aceeași, spațiile au câte un material și o culoare definitorie. În plus, elemente amuzante, comics-uri, grafitti. Sunt, cred, clienții ideali, pe care orice studio de arhitectură iși dorește să îi aibă. Suntem o echipă, lucrăm cot la cot și asta cred ca e cel mai important.

Care sunt proiectele care reprezintă cartea ta de vizită?

Am făcut acum ceva timp împreună cu prietenii mei de la Point Zero o clădire de birouri pe strada Siriului și un ansamblu de locuințe colective pe șoseaua Străulești, care îmi plac foarte mult. Am amenajat spații de birouri și cafenele, sunt multe proiecte de design de interior în zona rezidențială, un restaurant la Sinaia, Kuib, care imi place foarte mult. E greu să spui. Cumva, cred că fiecare proiect, în conjunctura favorabilă, este o carte de vizită.

Care a fost cea mai frumoasă reacție a clientului la finalizarea unui proiect?

Cineva mi-a spus la un moment dat, la finalul unui proiect, că i-am îndeplinit visurile din copilărie. Și mai primesc din când în când poze cu clienți fericiți, care se simt foarte bine în spațile de care ne-am ocupat. Pentru mine, relația cu clienții mei e foarte importantă, mulți dintre ei ajung la final să îmi fie prieteni. Nu cred că pot lucra cu oricine, și e important să se creeze niște legături pe parcursul proiectului.

Arată fabulos, dar care e povestea spațiului tău de lucru? O lume atât de structurată și frumoasă, în 40 mp. 

Nu e spațiul meu de lucru. E micul meu loc în care ma retrag. Mi-am dorit dintotdeauna să locuiesc in centru. Ma fascinează orașul și toată forfota centrului. Am avut șansa să găsesc spațiul ăsta, foarte bine poziționat. Și a fost cumva un cadou pe care mi l-am facut. Dincolo de toate, e lumea mea, în alb și negru, cărțile mele, muzicienii favoriți, filmele și actorii preferați. Și prietenii mei, care îmi calcă pragul din când în când.

În amenajarea unei case, care sunt factorii cei mai importanți de luat în considerare?

Povestea casei și a oamenilor care o locuiesc, cred. Pasiunile lor, modul de a fi. Restul decurge firesc. Atâta timp cât există răbdare și multă încredere reciprocă. În rest, muncă, stres, bugete și termene limită. Lucruri mai puțin plăcute, dar care sunt acolo, de fiecare dată.

În spatele arhitecturii

În arhitectură, dar și în alte domenii, cât la sută crezi că e muncă și cât la sută e talent?

Foarte multă muncă. Nu știu cât se vede și se percepe din exterior. Am senzația că foarte multă lume nu înțelege și nu conștientizează tot efortul care stă în spatele profesiei noastre. E un proces care începe de pe băncile școlii, cu multe ore și nopți pierdute cu proiecte și predări. Și care continuă în ceea ce se intâmplă în orice birou în activitatea de zi cu zi. Talentul nu ajunge, e bine să îl ai. Cred ca e valabil în foarte multe domenii, dar cred că reușita ține foarte mult de un anume gen de disciplină, de perseverență și de o disponibilitate la efort, pe care trebuie să o deprinzi.

Care sunt cărțile pe care le-ai recomanda fără să stai pe gânduri?

Sunt multe. Sunt, cred, un cititor pasionat. Repede de tot, aș zice: Micul Prinț al lui Saint Exupery, Frații Karamazov a lui Dostoievski și Viața cea nouă a lui Pamuk.

Unde te pot găsi oamenii?

La biroul meu, pe strada Viișoarei nr. 6A. E un demisol drăguț de casă veche. La facultate, pe terasă la Control. 🙂 Și mult pe Facebook (Alex Calin), pe Instagram la fel. Și în curand, la începutul anului viitor, pe noul proiect virtual https://spacecasuals.ro.

 

Comentariu